În orașul antic Assos din Turcia a existat un fenomen bizar – sarcofagele de piatră din necropola Assos puteau descompune corpurile neobișnuit de repede. În loc să dureze între 50 și 200 de ani pentru ca corpurile din interior să se dezintegreze, au durat doar 40 de zile. Prin urmare, ei au devenit cunoscuți ca σαρκο φαγοσ („sarko fagos”) în greacă, care se traduce prin „mâncător de carne”, și din această interpretare provine cuvântul „sarcofag”.
Assos este un mic oraș bogat istoric din provincia Çanakkale din Turcia, fondat între 1000 și 900 î.Hr. de coloniștii eolieni din Lesbos. Coloniștii au construit un templu doric Atenei pe vârful stâncii în anul 530 î.Hr., din care Hermias, un student al lui Platon, a condus regiunea, aducând o mare prosperitate și transformând Assos într-un centru pentru unii dintre cei mai mari filosofi ai lumii. Aici Aristotel a fost căsătorit cu Pitia în 348 î.Hr. Această „perioadă de aur” a lui Assos sa încheiat câțiva ani mai târziu, când au sosit perșii și l-au torturat ulterior pe Hermias până la moarte. Perșii au fost alungați de Alexandru cel Mare în 334 î.Hr. Apoi a fost condus timp de un secol de către regii din Pergamon, înainte ca aceștia să piardă controlul asupra orașului și să fie absorbit de Imperiul Roman.
Primele sarcofage au apărut în necropola lui Assos în secolul al V-lea î.Hr. Erau sicrie simple făcute din piatră de andezit, cu un capac plat deasupra. În epoca romană, au devenit mai ornamentate.
Sarcofagele par să fi fost recunoscute devreme pentru caracteristicile lor unice și au fost comercializate pe scară largă din portul Assos, ajungând până la Roma și Egipt.
Oamenii de știință încă nu înțeleg pe deplin ce proprietăți ale pietrei fac corpurile din interior să se descompună rapid, dar cercetările sunt în desfășurare pentru a dezvălui misterul sarcofagelor „mâncători de carne” din Assos.
